Cred că toți am avut momente, în viața noastră, în care am fost dezamăgiți de persoane, de situații sau de lucruri. Nu cred că a scăpat cineva de dezamăgire într-o viață de om. Dar să începem (ca de obicei) cu definiția.
A dezamăgi este, conform DEX-ului meu, a face pe cineva să își piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa.
Cu alte cuvinte toți am avut parte de destrămarea speranțelor, de distrugerea iluziilor și de sentimentul de pierdere a unei părți importante din noi, atunci când am fost dezamăgiți.
Nimeni nu poate spune că dezamăgirea este ceva bun, ceva pozitiv, și totuși… dezamăgirea ne poate învăța ceva despre noi, despre ceilalți, despre ceea ce ne dorim, despre momentul în care să ne dorim, despre speranțe, despre așteptări, cu alte cuvinte despre viață, în general.
Dezamăgirea vine cu tot felul de sentimente, de cele mai multe ori negative. Spre exemplu: pierderea încrederii în unii oameni (sau în lucruri care erau importante pentru noi), senzația că am pierdut totul (și ceea ce avem nu mai este de ajuns pentru a acoperi ceea ce am pierdut – referitor la sentimente, relații, financiar etc), sentimentul că am greșit ceva, undeva care a dus la ceea ce simțim în acel moment.
Dezamăgirile au un gust amar și vin de la cei de la care te aștepți cel mai puțin. Deși ajungem la maturitate și spunem că am trecut prin multe și nu ne mai uimește mai nimic, totuși, chiar și la maturitate ajungem să experimentăm dezamăgirea în relația cu ceilalți sau cu autoritățile. Poate pentru că, deși spunem că învățăm din experiențele prin care am trecut, mai rămân atât de multe lucruri de trăit și atât de mulți oameni care să ne dezamăgească în vreun fel.
Nu îmi place să vorbesc despre dezamăgire pentru că, în ultimul timp, am tot încercat acest sentiment și am înțeles ce înseamnă să rămâi cu sufletul mai gol pentru că cineva a ales să îți înșele speranțele și cât de dureros este atunci când face acest lucru cineva apropriat, despre care nu ai fi crezut niciodată că ar putea să acționeze în vreun fel în care să te rănească.
Da, pentru că dezamăgirea rănește. Nu este o durere fizică, nu este nici durerea cauzată de o despărțire de cineva drag, dar este ceva amar care apare într-o relație și care poate duce chiar și la ruperea legăturii.
A fi dezamăgit înseamnă că ai mai învățat ceva de la cineva (de la viață?). Dezamăgirea îți domolește speranțele sau iluziile pe care ți le-ai făcut alături de unele persoane sau chiar așteptările pe care le ai (le-ai putea avea) de la oamenii din viața ta.