Azi am avut parte, în mai multe rânduri, de testarea răbdării și dacă prima dată m-am descurcat ceva mai bine, a doua oară (poate și pentru că era mai târziu și mi se cam terminase energia zilnică) nu am reușit să mă descurc la fel de bine.
Deși nu am scris despre răbdare (încă!), ziua de azi mi-a oferit prilejul despre vorbi despre testarea răbdării. Adică despre nevoia de a privi lucrurile ceva mai detașat, despre necesitatea de a înțelege că nu putem controla tot ce ni se întâmplă (și, mai ales, timpul), despre cât de pregătiți suntem să nu ne enervăm și să luăm viața așa cum este (așa cum ni se oferă).
Ideea articolului mi-a venit atunci când am purtat o discuție cu un coleg de la birou referitor la prima situație de azi care ne-a ocupat mult timp și care s-a desfășurat în spațiu deschis. Eu mă pregătisem pentru această situație – știam că va dura mult, pentru că am mai trecut prin ceva similar în urmă cu ceva timp, mi-am dorit doar să avem parte de vreme frumoasă. Și am avut – adică a fost o temperatură plăcută, a fost înnorat (nu ne-a topit soarele), iar vântul a fost doar o adiere.
Fiind pregătită emoțional și psihologic pentru durata activității din aer liber (mi-am amintit că și eu la prima experiență de acest gen nu am reacționat prea bine, pentru că, la fel ca persoana cu care discutam azi, mi se părea că am pierdut mult timp), dar azi a fost chiar drăguț. Am reușit să mă întorc zâmbind de la activitatea respectivă.
Apoi, după-amiază, am inițiat a doua situație de testare a răbdării (am făcut o programare undeva și a durat foarte mult până când am rezolvat problema pentru care făcusem programarea). Iar, în această a două situație, am simțit că mi-au fost testate limitele răbdării. Și mă bucur că am reușit să nu mă enervez și, astfel, să stric o rezolvare frumoasă a unei probleme. Și să închei frumos o zi agitată.
Cred că zilnic ne este testată răbdarea (de când intrăm în traficul din oraș despre care am scris deja https://vanitate.ro/2022/10/17/despre-cei-care-nu-au-rabdare-in-trafic/ și până ne întoarcem acasă), iar noi trebuie să învățăm să ne controlăm nervozitatea și să acceptăm că mai există în această lume și lucruri pe care nu le putem controla.
În lumea de azi, în care totul trebuie să fie sub semnul vitezei, este foarte greu să ne oprim câteva clipe și să înțelegem că trebuie să așteptăm ca să obținem ceva de ne dorim sau ceva ce avem nevoie. Și această așteptare poate dura de la câteva minute, la câteva ore sau la câteva zile. Trebuie doar să învățăm să ne temperăm. Sau să încercăm să ne temperăm.