Sunt foarte multe de spus pe acest subiect. Nici nu aș ști de unde să încep și cum să continui. Doar că, mi-am amintit de o emisiune în care niște părinți își făceau griji pentru o situație în care ar fi putut ajunge copilul (matur la momentul filmării emisiunii) pe care l-au crescut. Și am început să mă întreb de ce ne facem griji pentru lucruri pe care nu le cunoaștem și pentru consecințe ale unor situații care nu au avut loc și nu au prea multe șanse să se întâmple?
De ce ne complicăm astfel viața? De ce vrem să deținem controlul asupra vieții noastre (și asupra vieților celor dragi) când știm prea bine că acest lucru este imposibil?
Viața unor oameni este doar un șir de griji: pentru ce s-a întâmplat, pentru ce se poate întâmpla, pentru ce se va întâmpla ș.a.m.d. Viața ar trebui să fie mai mult decât griji pentru cei dragi. O astfel de existență nu se poate numi viață. Acei oameni nu trăiesc, nu pentru ei, ci pentru ceilalți și pentru ce li se întâmplă celorlalți.
Pe de altă parte viața înseamnă experiențe. Înseamnă a face față provocărilor, înseamnă a depăși obstacole, înseamnă și a greși, a te lăsa doborât de supărări, tristeți, neîmpliniri, dar și a te bucura de realizări și de lucruri frumoase.
Dacă unii oameni nu știu ce înseamnă să trăiască decât prin alții, să simtă ceva decât prin alții, cum pot spune că au trăit?
Mă întristează oamenii care nu au nimic de spus despre ei și care vorbesc doar despre cei dragi sau cei din jurul lor. Oare chiar nu li se întâmplă nimic? Viața lor este chiar așa de tristă (sau anostă) încât să nu aibă nimic de spus despre ei, ci despre ceilalți? De ce nu sunt ei cei mai importanți în viața lor, ci îi lasă pe alții să își aroge aceste roluri? Și ce vor spune acești oameni când vor constata că au trăit pentru alții care îi pot abandona foarte ușor?
Cineva a zis cândva că viața este simplă, noi ne-o complicăm singuri. Și a avut dreptate, deși mulți ani (mai ales în tinerețe), am contestat această expresie, considerând că viața este, de fapt complicată. Acum, la vârsta maturității, constat că viața este simplă. Deciziile noastre, acțiunile noastre, modul în care facem față întâmplărilor și evenimentelor din viața noastră sunt cele care ne complică viața. Pe lângă sentimentele pe care le dezvoltăm, de-a lungul timpului, sau pe care le avem, pur și simplu, pentru diferite persoane care fac parte din viața noastră.
Dacă am reuși să nu ne complicăm viața, am fi mai fericiți (?!). Dar oare putem să nu ne lăsăm copleșiți de griji sau să nu ne gândim la ce ne oferă viitorul, ci să îl trăim ca atare? Probabil că nu.