Nimeni nu este perfect pe această lume. Toți avem puncte tari, puncte slabe, calități și defecte. Dar știm să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecți (am scris despre oameni unici și oameni imperfecți în articolul din 31 martie 2023 https://vanitate.ro/2023/03/31/suntem-unici-pentru-ca-suntem-imperfecti/)?
Într-o lume în care vedem peste tot în jurul nostru (dar mai ales în reclamele publicitare – oare trăim o lume condusă de publicitate?) oameni perfecți, vieți perfecte, lumi perfecte, ce loc (și ce rol) mai avem noi ca oameni normali (cu părți bune și cu părți mai puțin bune)? Cu toate acestea nu știm ce se ascunde în spatele acestei aparente perfecțiuni (iar oamenii de azi nu au nici timp, nici răbdare să privească sau să caute dincolo de prima imagine sau de prima impresie).
Privindu-ne pe noi (în oglindă sau în comparație cu cei care ne dau lecții de viață), vedem o grămadă de defecte (la nivel fizic sau la nivel emoțional, psihologic, social, financiar etc) și ni se pare că nu ne potrivim în lumea aceasta care, pentru unii, pare perfectă. Așa că dezvoltăm tot felul de complexe de inferioritate sau sensibilități pe care nu ar trebui să le avem. Și, astfel, devenim vulnerabili în fața vieții sau a celor care vor să profite de noi.
Așa că, poate a venit timpul să nu ne mai simțim inferiori nimănui. Poate a venit timpul să aflăm că faptul că suntem diferiți nu înseamnă că suntem inferiori, că faptul că nu știm totul nu este o catastrofă, ci o realitate care poate fi schimbată în orice moment.
Doar de noi depinde cum trecem peste complexele de inferioritate pe care singuri le-am dezvoltat crezându-ne mai slabi față de alții.
Dincolo de faptul că unii sunt mai buni față de alții, unii sunt mai inteligenți față de alții, unii sunt mai frumoși față de alții (și pot continua așa pagini întregi) fiecare dintre noi are atu-urile și vulnerabilitățile lui și depinde de fiecare dintre noi cum reușește să se adapteze vieții lucrând cu ceea ce i-a dat mama natură, dar și cu ceea ce a învățat de-a lungul vieții.
De ce să adunăm ranchiună, invidie, ură și tot felul de sentimente negative față de alții pe care îi credem perfecți și despre care credem că au o viață perfectă, în loc să ne bucurăm de viața pe care o ducem, de lucrurile frumoase și de oamenii frumoși pe care i-am adunat în jurul nostru și care ne iubesc pentru ceea ce suntem, cu părțile noastre bune și cu cele mai puțin bune.
Poate, dacă am privi în jur și ne-am vedea cu ochii celor dragi, am înțelege de ce ne iubesc și ne-am accepta așa cum suntem, imperfecți.