De fapt, nu știu dacă se schimbă ei sau noi. Sau dacă doar evoluăm diferit. Sau pur și simplu nu mai petrecem suficient timp împreună pentru a ne cunoaște mai bine. Sau găsim în alții ceea ce găseam în relația cu cei despre care spunem (credem?) că se schimbă.
Chiar nu știu care este varianta corectă (sau bună?). În ultimul timp, însă, am tot văzut oameni din jurul meu care s-au îndepărtat sau și-au schimbat comportamentul. Față de mine și față de ceilalți. Adică nu mai par să fie oamenii pe care îi știam eu. Parcă s-a întâmplat ceva cu ei.
Sunt conștientă de faptul că nu poți păstra oamenii lângă tine toată viața pentru că pot interveni tot felul de lucruri care pot afecta relația pe care o aveți (lucruri care țin de fiecare dintre noi sau lucruri pe care nu le poate controla nimeni).
Poate că noi, de fapt, ne schimbăm, nu neapărat oamenii de lângă noi. Poate că, sub influența mediului în care trăim sau muncim, sub influența societății, dar, mai ales, sub influența experiențelor personale trăite până la momentul prezent, ajungem să fim altfel decât ne știau oamenii de lângă noi sau ajungem să ne dorim alte lucruri decât ei.
Și, bineînțeles că atunci când realizăm că relația s-a schimbat, primul gând este că cealaltă persoană s-a schimbat, pentru că nu realizăm că și noi ne schimbăm.
Dincolo de toate divagările mele pe această temă: de ce se schimbă oamenii? De ce aleg să fie departe de noi, atunci când noi îi dorim aproape? De ce se schimbă atitudinea lor în privința noastră și simțim că nu ne mai putem baza pe ei, așa cum o făceam în urmă cu ceva timp?
Dar ceea ce mă deranjează pe mine este de ce se răcesc de mine fără să încerce să discute despre ceea ce îi frământă, despre ceea ce îi deranjează, despre ceea ce nu li se pare în regulă, despre ceea ce s-a schimbat?
Înțeleg că fiecare dintre noi are de luat decizii, la un moment dat, și că aceste decizii îi privesc și pe cei apropiați și relația cu cei apropiați, înțeleg să te îndepărtezi de oameni care te rănesc, care te deranjează, care nu mai sunt importanți pentru tine (pentru că ai ales să nu mai fie o prioritate pentru tine). Dar nu înțeleg de ce nu au o discuție, în privința acestui lucru, cu persoana respectivă: e chiar atât de greu să îi spui celui de care ai fost apropiat că vrei altceva și că viața ta a luat-o pe alt drum? Chiar nu merită acel om, care ți-a fost alături atâta timp, să îi vorbești despre decizia pe care ai luat-o și motivele ei?
Și iar m-am pierdut în întrebări fără răspuns…