Ne amintim, măcar uneori, să fim mândri de ceea ce am realizat în viață? Ne amintim, barem din când în când, că am răzbătut prin viață, prin momente plăcute și mai puțin plăcute, prin momente frumoase și mai puțin frumoase, prin lucruri bune și lucruri mai puțin bune și ne dăm timp să fim mândri de ceea ce am făcut cu (din?) viața noastră?
Poate că nu tot timpul vedem ceea ce am realizat. Poate că, în această societate în care primează superficialul și imaginea falsă, ne lăsăm și noi atrași de aparențe și de ceea ce ni se spune să credem și nu reușim să vedem cine suntem și cine am devenit în timpul vieții.
Nimeni nu este perfect, nimeni nu a făcut doar bine în viața sa (așa cum nimeni nu a făcut doar rău de-a lungul vieții), dar fiecare dintre noi a evoluat și fiecare dintre noi s-a dezvoltat, iar toate experiențele trăite l-au făcut omul care este azi. Omul care a trecut prin moment bune și mai puțin bune, dar a contat cum a trecut prin acele momente, cum a gestionat situația de dinainte și de după momentele respective.
Cred că trebuie să recunoaștem că am învățat mai mult (și mai multe) din greșeli decât din succese și că părțile mai puțin frumoase ale vieții noastre ne-au făcut să suferim, dar ne-au și pregătit pentru ceea ce a urmat în viața noastră.
Și cred că cel mai mult contează cum privim această parte mai puțin fericită a vieții: dacă tratăm totul cu melancolie, dacă avem regrete pentru ceea ce am făcut (sau pentru ceea ce nu am făcut), dacă păstrăm în noi remușcări și frustrări (care, în timp pot crește și pot deveni obsesii), dacă viața ajunge să aibă un gust amar și nu mai știm să ne bucurăm de lucrurile simple (sau chiar de lucrurile importante din viața noastră) etc.
Cred că, dacă am reuși să fim sinceri cu noi înșine (să recunoaștem ce este bine și ce este mai puțin bine), să ne iertăm pe noi înșine (pentru lucrurile pe care le-am făcut și pentru cele pe care nu le-am făcut, deși am fi putut) și să ne împăcăm cu noi înșine (să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecți, și să ne construim viața pornind de la această premiză), am vedea că am realizat multe lucruri în viață și că ar trebui să fim mândri de cine suntem, cine am devenit și cine am fost.
Ca să răspund întrebării din titlul articolului: este bine să fim mândri de ce am realizat și este normal să fim mândri de ceea ce am realizat, dar putem fi mândri doar dacă reușim să vedem că avem de ce să fim mândri.