Mă gândeam să scriu despre faptul că ritmul vieții noastre cotidiene ne consumă și pe noi și sentimentele pe care le avem, poate că aceasta ar fi o explicație pentru iubirea care se termină foarte repede în ziua de azi. Dar apoi m-am trezit întrebându-mă dacă oamenii de azi mai știu ce este iubirea.
Într-o lume în care superficialitatea este omniprezentă, în care imaginea este cea mai importantă, în care contează doar partea materială, nu și cea emoțională, mai știu oamenii să iubească?
Am impresia că iubirea o mai găsim doar în cărți, în filme, în seriale și o trăim intens acolo unde o găsim.
În lumea reală, însă, oamenii intră în parteneriate sau urmăresc tot felul de lucruri sau de obiective, uită de iubire (uită să iubească) și se trezesc, la un moment dat, că au crize de identitate sau crize existențiale și nu înțeleg de ce li se întâmplă astfel de lucruri.
Cred că avem nevoie în viața noastră, dincolo de bunurile materiale și de împlinirea pe plan profesional, mai avem nevoie și de apropiere sufletească, avem nevoie să iubim, avem nevoie să fim iubiți, avem nevoie să simțim că iubim, avem nevoie să simțim că suntem iubiți. Avem nevoie să și suferim din dragoste, avem nevoie să trecem și printr-o iubire neîmpărtășită… Avem nevoie de toate aceste lucruri ca să simțim că am trăit în adevăratul sens al cuvântului și ca să ne dezvoltăm ca persoane, ca să ne maturizăm.
Cred că oamenii nu mai știu să iubească, nu mai știu să lase garda jos, nu mai știu să fie vulnerabili, nu mai știu să aibă încredere în ceilalți, nu mai știu să creadă lucruri frumoase despre alții sau să investească sentimente în altcineva. Ori au uitat cum era să iubească pe cineva (poate pentru că s-a întâmplat de prea mult timp sau pentru că au încercat să uite că au iubit vreodată) ori nu știu cum este pentru că nu au iubit niciodată pe nimeni.
Oamenii de azi se mulțumesc cu lucrurile pe care le primesc, se lasă vrăjiți de imagini, de aparențe, de lucruri efemere și pierd trăirile date de sentimentele puternice și adevărate. Și nu reușesc să se maturizeze emoțional vreodată.
Nu vreau să generalizez, adică nu cred că toți oamenii sunt așa. Doar marea majoritate…
Așa că… Poate că nu ar fi rău să ne mai oprim din agitația zilnică, să reducem viteza cu care ne planificăm activitățile de zi cu zi și să încercăm să vedem dacă ne simțim bine în viața noastră, dacă ocupăm locul principal în viața noastră și dacă avem lângă noi oameni pe care îi iubim și care ne iubesc.