Cred că toți am trecut prin momente în care a trebuit să înfruntăm temeri, sentimente, prejudecăți etc. Și, uneori, după ce am luat o decizie în privința aceasta (în sensul înfruntării, nu al fugii de respective situație), ne este greu să mergem mai departe. Și nu pentru că am fi lași sau pentru că nu am mai avea curaj, ci pentru că realizăm că respectiva înfruntare poate avea un cost (un preț) și niște consecințe, la fel de negative pe cât de pozitive le credem (le așteptăm?) noi.
De multe ori, ne trebuie o perioadă de timp până identificăm pașii necesari aducerii la îndeplinire a respectivei hotărâri.
Iar, alteori, nu mai găsim în noi puterea de a duce la capăt respectiva decizie și ne pierdem undeva pe drum.
Eu voiam să mă opresc doar la nesiguranța pe care o avem (o simțim) în prima fază după luarea deciziei de a face ceva. Deși, în mintea noastră lucrurile ar trebui să se desfășoare într-un anumit mod, începem să ne gândim că este posibil ca în realitate lucrurile să evolueze un pic altfel. Și începem să ne temem de consecințele respectivei decizii, deși noi le-am acceptat atunci când am analizat situația și am luat decizia înfruntării situației.
Când suntem tineri, nu reușim să vedem respectiva împrejurare din mai multe puncte de vedere, ci doar din al nostru și credem că toată lumea gândește (sau ar trebui să gândească) exact ca noi și acest lucru ne dă curajul pentru a merge mai departe în decizia luată.
La maturitate, când deja știm că nu toți gîndim la fel și că putem întâmpina tot felul de piedici și reacții privind comportamentul nostru sau privind ceea ce facem, ce spunem etc, suntem mai atenți și nu mai facem atât de ușor pașii spre punerea în aplicare a respectivei decizii.
Așa cum spuneam mai sus, acest lucru nu înseamnă că nu avem destul curaj să înfruntăm situația respectivă, ci doar că devenim conștienți de mult mai multe lucruri legate de ceea ce vrem să înfruntăm.
Probabil că este necesar să căutăm (și să găsim) în noi puterea de a merge mai departe și de a ne înfrunta temerile și sentimentele. Probabil că este nevoie de acest filtru al fricii de consecințe ca să realizăm dacă este cu adevărat important să ducem respectiva decizie la final sau să ne oprim, pentru că nu suntem pregătiți să plătim prețul pe care ar trebui să îl plătim.