Căutând informații despre ce evenimente s-au petrecut la 27 martie sau ce se mai celebrează la această dată, am aflat, cu uimire că 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului.
Nu cred că este cineva pe lumea aceasta care să nu fi văzut o piesă de teatru (dacă, din diferite motive, nu a ajuns într-o sală de teatru, în mod sigur a văzut o piesă de teatru la televizor), așa că toți putem marca această zi, pentru că toți am fost influențați de o piesă sau de jocul unor actori sau de mesajele transmise de diferite piese de teatru.
Așa cum scriam în articolul din 6 martie 2023 (https://vanitate.ro/2023/03/06/despre-o-piesa-de-teatru-a-unui-autor-roman-care-da-spectatorului-o-stare-de-bine/), ultima piesă de teatru pe care am văzut-o (chiar la începutul acestei luni) a fost Take, Ianke și Kadîr a lui Victor Ion Popa.
De când am descoperit teatrul (acum mai bine de 20 de ani) și ceea ce înseamnă experiența respectivă (să trăiești împreună cu actorii ceea ce se întâmplă pe scenă, să vezi cum trec aceștia prin diferite stări și stadii în decurs de aproximativ 2 ore, să simți ceea ce îți transmit ei etc), am încercat să ajung, de câte ori aveam ocazia într-o sală de teatru.
Au fost perioade când ajungeam destul de des la teatru, apoi au fost perioade când teatrul nu a mai fost o prioritate pentru mine și apoi a venit pandemia de Covid 19, care a reușit (citiți și ghilimelele de rigoare) să închidă sălile de teatru și să îi oblige pe actori să joace în fața unor săli aproape goale.
Dar a trecut și pandemia și oamenii s-au reintors în sălile de teatru și actorii s-au reîntors pe scenă. Adică lucrurile s-au întors la normal.
Revenind la teatru, recunosc că am avut perioade când nu scăpam premierele sau piesele noi, când nu conta ce fel de piesă se juca, pentru că trebuia să fiu prezentă. Așa am ajuns să văd și unele piese experimentale (cred că se numește teatru experimental) și nu întotdeauna au fost lucruri pe care le-am înțeles sau care mi-au plăcut. Dar am învățat ceva din toate aceste experiențe (recunosc: acum sunt mai selectivă la capitolul piese de teatru, adică încerc să văd acele spectacole care mă pun pe gânduri, care au ceva interesant, care mă fac să mă simt bine și încerc să le ocolesc pe cele care din start se recomandă ca fiind speciale sau experimentale).
Îmi place când îi văd pe cei tineri la teatru, mai ales dacă este o piesă pe care ei o înțeleg și le place, pentru că mi se pare important să ne îmbogățim viața cu învățămintele transmise de autorii pieselor de teatru, dar și de actorii care au jucat în piesa pe care am vizionat-o.