Am observat, în ultimul timp, că nu mai am chef și nici răbdare pentru cumpărături. Erau perioade când abia așteptam niște moment libere pe care să mi le petrec în magazine căutând produse (de care aveam nevoie mai mult sau mai puțin, dar aceasta este deja o altă discuție), probând tot felul de lucruri.
Îmi plăcea această vânătoare după lucruri frumoase care să îmi placă și care să fie și utile (interesante priorități în cumpărături, nu?).
O perioadă chiar a fost un fel de terapie antistres (să fac cumpărături mă ajuta să uit de presiunea pe care o resimțeam în unele aspecte ale vieții).
În schimb, în ultima perioadă, de când văd cât de dependenți suntem de consum și de cât de ușor ne lăsăm manipulați de tot felul de campanii de promovare pentru diferite produse, parcă a început să îmi piară cheful de cumpărături. Adică nu mai simt nicio plăcere când merg la cumpărături (de orice fel ar fi ele).
Am rămas surprinsă ultimele dăți când am intrat în supermarket pentru că abia așteptam să plec și nu mă mai atrăgea (ca înainte) să trec pe la mai multe raioane și să descopăr ce produse (sau ce gen de produse) au mai adus sau să mai compar prețurile la diferite lucruri pe care le-aș fi vrut (nu pentru că aș fi avut nevoie de ele, ci pentru că mă încântau alte lucruri: ambalaj sau ce reprezintă ele).
Având în vedere că, așa cum spuneam mai sus, la un moment dat, a face cumpărături avea efecte terapeutice (sau așa am crezut atunci) asupra mea, să descopăr acum că nu mai am răbdare să caut printre lucruri sau că nu mă mai atrage să găsesc produse care să mă facă să mă simt bine (de parcă eu nu aș putea să mă simt bine și fără ele!) a fost o surpriză. Mare.
Când mă refer la cumpărături în acest articol nu mă refer la lucrurile de care avem nevoie zilnic (mâncare, igienă, îngrijire etc), mă refer la acele lucruri pe care le cumpăram pentru că mă făceau să mă simt bine. Sau pentru că îmi doream lucruri frumoase. Sau pentru că mi se părea că toată lumea avea acel lucru și era necesar să îl am și eu, deși nu aveam nevoie de el. Sau pentru că îmi doream să încerc ceva nou, care nu mi se potrivea de fiecare dată, dar mi se părea important să îl dețin.
Oricum, nu am reușit să înțeleg de ce mi-a pierit cheful de cumpărături. Încă mai caut răspunsuri.
Sau poate o fi vorba despre o perioadă fără chef, după care voi redescoperi plăcerea de a face cumpărături?