Am auzit de curând expresia într-un serial pe care îl urmăream și m-a deranjat la fel de mult ca de fiecare dată. Mă deranjează când unii oameni îi privesc pe ceilalți ca pe o marfă și când cred că pot avea ce vor plătind un preț (în bani, cadouri, servicii etc), doar pentru că sunt bogați (pentru că își permit) și au senzația că toată lumea le stă la picioare. Mi se pare ridicol faptul că acest gen de oameni cred că stăpânesc lumea inclusiv pe cei de la care vor să obțină ceva.
Este adevărat că fiecare dintre noi are slăbiciunile lui, are momentele lui mai puțin bune, are responsabilitățile și obligațiile lui, dar mi se pare periculos atunci când cineva folosește toate aceste lucruri pentru a forța respectiva persoană să facă ceva ce nu își dorește.
Mă deranjează expresia Toată lumea are un preț pentru că ne degradează, ne transformă din oameni în obiecte. Întotdeauna m-am bucurat că oamenii iau propriile decizii pentru viață, că își stabilesc singuri drumul în viață și că se bucură de o grămadă de libertăți. Apoi apar niște oameni care încearcă să le schimbe cursul vieții, obligându-i să ia decizii, doar pentru că le cunosc slăbiciunile sau pasiunile și le folosesc împotriva lor, cu scopul de a câștiga ceva din întreaga situație.
Unii dintre noi se și comportă, uneori, ca o marfă, așteptând ca cineva să liciteze cât mai mult pentru ei, dar marea majoritate se confruntă rareori cu astfel de situații și nu prea reușește să le gestioneze sau să le facă față.
Deși, de multe ori, la început, nu pare să fie vorba despre o tranzacție, ulterior cel cumpărat (cel care s-a lăsat cumpărat) ajunge să fie nemulțumit de evoluția situației, de modul cum este tratat și ajunge să fie măcinat de faptul că a fost tratat ca o marfă.
Trăim într-o epocă în care este salutată lipsa de sentimente (sau lipsa manifestării de sentimente) și sunt apreciați cei care sunt, în permanență, obiectivi în analizarea evenimentelor sau situațiilor, fără să conștientizăm că ceea ce ne deosebește de roboții cu care am ajuns să ne comparăm (acesta este un alt paradox al societății moderne: oamenii se compară cu un rezultat al muncii lor, cu un produs), este tocmai sufletul pe care îl avem.
De cele mai multe ori, oamenii acceptă să fie cumpărați (acceptă un preț pentru mintea lor, pentru abilitățile pe care le au, pentru ceea ce reprezintă ei în societate etc) deoarece își doresc o viață mai bună (pentru ei și pentru cei dragi), doar că ajung să facă lucruri care nu îi reprezintă sau să facă lucruri care li se cer și se pierd, astfel, pe ei înșiși.