Pare ciudat, acest titlu, știu, dar când o să explic ce vreau să zic, o să vedeți că nu va mai părea atât de anormal.
Nu vi s-a întâmplat niciodată să vă simțiți atât de copleșiți de problemele și grijile de zi cu zi încât să vă doriți o evadare? Să vă doriți să fugiți undeva departe de toate lucrurile (și persoanele) care vă apasă (vă stresează)?
Sau să vă întrebați ce căutați în propria voastră viață? Sunt sigură că, dacă am fi întrebați, majoritatea dintre noi am spune că nu suntem, la momentul prezent, acolo unde ne-am dorit să fim sau unde ne vedeam, atunci când eram tineri. Deși ne-am promis nouă înșine să nu ajungem niciodată ca părinții noștri (să nu ne lăsăm doborâți de probleme, să nu uităm să trăim așa cum vrem, să acordăm mai multă atenție celor dragi, să nu lipsim de la momentele importante din viața noastră etc), sunt sigură că toți am ajuns copii fidele ale părinților noștri și am ajuns să facem aceleași greșeli ca și ei. De ce? Pentru că, în vârtejul vieții de azi, am uitat să fim noi înșine, am uitat să mai privim și în interiorul nostru și să ne întrebăm dacă suntem bine și dacă viața noastră este așa cum ne-am dorit-o.
Nu mai avem timp pentru o analiză interioară sau nu vrem să ne găsim timp (am scris despre gestionarea timpului la 20 noiembrie 2021 https://vanitate.ro/2021/11/20/despre-gestionarea-timpului/ și de ce se plâng oamenii ca nu au timp la 7 septembrie 2022 https://vanitate.ro/2022/09/07/de-ce-spun-se-plang-oamenii-ca-nu-au-timp/), în schimb ajungem în pragul depresiei când realizăm că nu am făcut lucruri pe care ne așteptam să le fi făcut sau că nu avem ceea ce credeam că vom avea la vârsta maturității.
Inevitabil, maturizarea aduce și întrebări despre cine suntem acum, dacă suntem mulțumiți cu viața pe care am dus-o până acum și dacă suntem în stare să corectăm ceva (să schimbăm ceva în viața noastră, să ne recunoaștem vina în anumite situații și să facem ceva pentru a îndrepta lucrurile mai puțin frumoase sau mai puțin plăcute pe care le-am făcut în viață etc).
Dacă ajungem în situația în care nu ne găsim locul în viața noastră, pentru că ni se pare că altcineva a trăit în locul nostru, poate că este o veste bună faptul că ne-am trezit și putem să preluăm controlul asupra vieții noastre și să trăim ce ne-a mai rămas din viață așa cum credem, așa cum simțim, așa cum ne dorim, chiar dacă acest lucru înseamnă să facem față unor posibile conflicte cu persoane apropiate. Poate, astfel, vom ajunge să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și să îi cunoaștem mai bine pe cei apropiați și viața noastră să intre, în sfârșit, pe un făgaș normal.