Am găsit un citat într-o carte care m-a pus pe gânduri: În fond oamenii nu citesc, dacă citesc nu pricep, iar dacă pricep uită. Prima dată mi s-a părut jignitor citatul, dar, apoi, când l-am analizat mai bine, m-a pus și mai mult pe gânduri.
Trăim vremuri în care oamenii nu citesc: nu au timp, nu au răbdare, preferă să citească rezumate sau preferă să preia ideile celor care chiar au citit cartea, neînțelegând că, astfel, preiau, de fapt, interpretarea omului despre carte, nu doar informații despre carte.
Dacă oamenii de azi citesc, nu pricep, pentru că nu au timp să analizeze ce citesc și, luând ca atare doar ceea ce citesc, nerumegând informațiile și sensurile cuvintelor, nu reușesc să înțeleagă mesajul transmis de autor.
Dar, cel mai grav, mi se pare a treia parte a citatului: cei care citesc și pricep, uită. Adică degeaba încercăm noi să evoluăm în sens pozitiv, degeaba citim și credem că învățăm ceva, dacă atunci când chiar și pricepem ce citim, mai devreme sau mai târziu uităm ceea ce am citit. Ajungem să ne întrebăm de ce mai citim, nu?
Și totuși… Ce am fi noi dacă nu am citi? Nu știu ce ar răspunde alții, dar eu m-aș simți foarte singură, foarte tristă. Întotdeauna cărțile au fost aproape de mine pentru că au avut răspunsuri la întrebările pe care le-am avut de-a lungul timpului și mi-au prezentat experiențele altor persoane care au trecut prin situații similare, ajutându-mă să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu și, de multe ori, chiar ce se întâmplă cu mine.
Ca să revin la citatul de la începutul articolului: nu am uitat tot ce am citit, deși am uitat destul de multe lucruri (recunosc!), nu am uitat tot, deci ceva-ceva tot a rămas în mintea și în sufletul meu, astfel încât consider că viața mea s-a îmbogățit cu fiecare carte pe care am citit-o.
Am aflat, astfel, că nu sunt singura care își pune unele întrebări, că nu sunt singura care are anumite dileme, că nu sunt singura care nu știe cum este cu adevărul, cu ascunsul adevărului și cu minciuna etc.
Cred că persoana care a scris citatul despre care vorbim azi este o persoană elitistă, cu multe informații, dar și o persoană tristă (cinică, dacă vreți), o persoană care nu prea vede partea pozitivă a lucrurilor, pentru că se pierde în partea negativă a acestora.
Mi-a plăcut citatul pentru că m-a obligat (să zicem că termenul corect este m-a îndemnat) să îl analizez și să analizez plăcerea mea de a citi. Și m-a provocat să am propria părere despre respectiva replică.