Într-o lume în continuă mișcare cum este cea de azi, într-o lume în care vrem să planificăm totul și ne așteptăm ca lucrurile să se desfășoare (să se întâmple) așa cum vrem sau cum ne dorim, suntem în stare să îi ascultăm pe cei din jurul nostru și să îi înțelegem?
Într-o societate în care oamenii își programează viața după cum vor, mai găsim loc pentru a-i accepta pe cei din jur așa cum sunt?
Într-o vreme în care oamenii vor permanent să controleze ce li se întâmplă lor și celor dragi, suntem în stare să putem înțelege că nu putem controla și oamenii și ceea ce simt ei?
Am tot găsit în jur, în ultima perioadă, exemple de oameni care au distrus vieți încercând să conducă (să manipuleze) pe cei din jur, dar și oameni distruși pentru că nu au vrut (nu au putut?) să recunoască și să spună cine sunt și ce își doresc ei de la viață.
Este regretabil atunci când se rup legături sau când se distrug vieți pentru că nu știm să îi acceptăm pe cei din jur așa cum sunt.
Fiecare dintre noi și-a construit o viață și o viziune asupra vieții sale. Și este normal să fie așa. Doar că, fiecare dintre noi și-a construit și o părere despre cei din jur și are așteptări de la aceștia în urma părerii formate. Doar că, de multe ori, opinia noastră despre o persoană este subiectivă și bazată pe lucruri pe care le credem sau lucruri superficiale, fără să încercăm să privim dincolo de aparențe.
Cred că toți am trecut printr-o experiență de acest gen: avem pe cineva apropiat, de la care așteptăm să facă (sau să nu facă) ceva și suntem dezamăgiți atunci când persoana reacționează cu totul altfel decât credeam noi. Și ne simțim trădați (poate este mult spus, dar știu cazuri când chiar așa s-au simțit unele persoane) și frustrați atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum ne așteptam noi.
Ne este greu să îl vedem pe celălalt ca pe o persoană cu gândire proprie și cu sentimente proprii și nu putem înțelege de ce nu a reacționat așa cum voiam noi, ci a făcut altceva.
Da, este complicat atunci când constatăm că viața nu se desfășoară (nu se întâmplă) după standardele noastre sau după cum ne dorim noi, dar cred că este mai important să învățăm că nu putem controla toate aspectele vieții noastre și nu putem controla oamenii care fac parte din viața noastră.
Cred că, dacă am mai lăsa deoparte din orgoliu și din încăpățânare, din impresia că suntem stăpânii lumii și că putem controla tot și am înțelege că suntem pur și simplu oameni (uneori supuși greșelii) poate am accepta mai ușor că oamenii din jurul nostru nu sunt perfecți și că au și aspecte din viața lor care nu se potrivesc cu a noastră, iar acest lucru nu ar trebui să creeze o prăpastie între noi, ci ar trebui să ne ajute să îi cunoaștem mai bine.