În zilele de azi, când suntem educați și îndoctrinați să urmăm anumite căi (bătute de alții) și când nu prea ne auzim pe noi înșine și nu mai suntem în stare să înțelegem ce vrem, mai știm să fim sinceri cu noi înșine?
Am constatat că sunt oameni care și-au pierdut personalitatea, și-au pierdut vocea interioară, s-au pierdut pe ei înșiși încercând să fie la nivelul celor din anturaj sau încercând să se ridice la un nivel pe care alții l-au stabilit pentru ei. La maturitate, unii au intrat în tot felul de crize existențiale și au încercat să se regăsească (prea puțini reușind efectiv acest lucru), dar majoritatea nici măcar nu au sesizat că nu trăiesc viața lor, ci pe a altora, dar se declară oricum mulțumiți de ceea ce sunt (sau nu realizează toate aceste lucruri?).
Ne trebuie multă încredere în noi, multă analiză, multe încercări de autocunoaștere și multă putere pentru a reuși să fim sinceri cu noi înșine. Nu ne iese întotdeauna, pentru că suntem înconjurați de oameni care ne influențează sau de persoane pe care le lăsăm să hotărască pentru noi (în locul nostru?).
Este greu să putem fi sinceri cu noi înșine, pentru că, în relația cu propria persoană, nu te poți ascunde, nu poți evita lucruri pe care le simți, pe care le vezi, care îți plac sau care te deranjează (indiferent ce crede societatea despre toate acestea). Pentru că suntem învățați (societatea ne educă astfel) să fim într-un anume fel în public, ajungem (din obișnuință?) să fim și în intimitate la fel, deși noi, în realitate, suntem cu totul alt gen de persoane. Nu știu dacă reușesc să mă fac înțeleasă, dar o să încerc să dau un exemplu: cineva care impresionează în public prin agresivitate (își construiește o carieră sau devine cunoscut astfel), sigur în intimitate nu poate să fie la fel de războinic, dar cei apropați vor avea de suferit pentru că nu va reuși să iasă din modul agresiv când va păși pe ușa casei sale sau a celor dragi.
Cred că sunt multe momente în viață când nu suntem sinceri cu noi înșine (nu vrem să acceptăm unele lucruri sau vulnerabilități ale noastre, vrem să fim validați sau confirmați de alții, credem că avem totul, dar, de fapt, avem doar ce credeam că ne doream, nu ce ne dorim cu adevărat etc), dar, dacă reușim, chiar și din când în când, să fim sinceri cu noi înșine, avem șanse să preluăm frâiele vieții noastre și să trăim așa cum ne dorim și cum merităm.
Așa că ar trebui să reînvățăm să fim sinceri cu noi înșine (sau să învățăm, dacă nu am făcut acest lucru vreodată până acum).