Despre starea noastră de spirit când suntem în trafic

Zilele acestea, conducând autoturismul pe șoselele României, am constatat, de mai multe ori, cât de ușor mă enervez când sunt la volan. Și mi-am propus să scriu despre acest lucru pentru că, sunt sigură că multor persoane li se întâmplă același lucru.

Sunt puține situațiile când tratez cu calm încălcările regulilor de circulație sau comportamentul agresiv sau indolent al celorlalți participanți la traficul rutier. Deși îmi propun să fiu calmă la volan și să tratez cu mult calm situațiile din traficul rutier din România, de cele mai multe ori nu reușesc.

Sunt conștientă de faptul că, în trafic, sunt unii care se cred șmecheri (nu știu dacă e cel mai potrivit termen, dar e primul care mi-a vent în minte pentru a defini un anumit comportament). Aceștia sunt cei care cred că șoseaua (uneori și trotuarul!) le aparține și se comportă ca niște proprietari, adică își revendică acest drept, fiind agresivi cu cei care îndrăznesc să le încalce proprietatea.

Apoi sunt cei care nu au abilități de conducere și nu știu (nu pot?) să se descurce în traficul de azi, fiind depășiti de aglomerație și de agitație, astfel ajungând să blocheze străzi pentru că le ia mult timp să facă o manevră.

Mai sunt și conducătorii auto orientați, cu experiență în conducerea autovehiculelor și care se strecoară prin trafic, obligându-te să fi atent să nu te prindă într-o situație din care nu știi (sau nu poți) cum să ieși.

Azi, spre exemplu, grăbindu-mă spre o întâlnire la o instituție publică spre care plecasem târziu pentru că fusesem informată târziu despre ea, mă enervau cei care mergeau în fața mea, pentru că mi se părea că voi întârzia din cauza lor. Dar, în ciuda faptului că mi s-a părut că toți participanții la trafic mergeau încet, am reușit să ajung la timp la întâlnire.

Și acum mă întreb, așa cum aș întreba toți participanții la trafic care au o problemă cu mine atunci când merg încet, ce se întâmpla dacă întârziam câteva minute? Se sfârșea lumea? Pierdeam ceva important? Care era urgența pentru care m-am supărat (cred că termenul corect este enervat) pe cei care conduceau încet azi în trafic în fața mea?

Și dacă ajungeam 5 minute mai târziu la sediul instituției unde avea loc ședința, care era consecința? Mă scuzam și invocam drept motiv al întârzierii traficul din oraș (mai ales că fusesem anunțată destul de târziu despre respectiva ședință). Alte persoane invitate la respectiva ședință au ajuns după mine și nimeni nu le-a întrebat nimic despre întârziere.

Suntem noi agitați în legătură cu toate aspectele vieții noastre cotidiene și uităm că, în trafic, atenția contează foarte mult. Și mai uităm câte nenorociri se întâmplă în trafic pentru că oamenii sunt agitați sau grăbiți.

Așa că eu sper că am învățat din experiența de azi să nu mă mai grăbesc așa de tare în trafic pentru că, chiar dacă întârzii, este mult mai important să ajung în siguranță la destinație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *