Fiecare dintre noi a trecut, la un moment dat, prin situația de a ierta sau nu greșeala unei persoane apropiate.
După ce trece durerea/suferința cauzată de eroarea (greșeala) celui drag, după ce ne revenim din starea de șoc și de dezamăgire cauzată de ceea ce s-a întâmplat, ce facem?
Îi ascultăm explicația celui drag nouă și căutăm în sufletul nostru putere să îl iertăm sau îl alungăm din viața noastră și nu mai vrem să îl mai vedem vreodată?
În care dintre situații îl iertăm și în care nu îl iertăm?
Cum analizăm situațiile: cu mintea sau cu sufletul? Sub influența consecințelor greșelii sau după ce a mai trecut ceva timp de la situația care ne-a rănit?
Ne este mai greu să iertăm persoane dragi sau persoane pe care abia le cunoaștem? Este mai greu să iertăm ce se întâmplă în viața personală sau în cea profesională? Sau în cea socială?
Am mai scris despre iertare într-un articol, în care dădeam și definiția verbului a ierta din DEX.
Azi aș fi vrut să mă lămuresc dacă a ierta este o vulnerabilitate sau o putere.
În urmă cu ceva ani aș fi zis, din start, că a ierta este un semn de slăbiciune, pentru că nu acceptam greșelile celorlalți, pentru că luam totul la modul personal, pentru că eram prea serioasă și voiam să fiu luată în serios.
Acum aș nuanța lucrurile. Am fost surprinsă anul trecut când, după ce o persoană s-a comportat urât cu mine și a vrut să îmi facă rău, după ce s-au liniștit lucrurile și a găsit alte persoane cu care să facă aceleași lucruri și după ce mi-a trecut furia pe care o simțeam față de persoana respectivă, spre sfârșitul anului, am constatat că am găsit în mine putere să iert. Și m-am simțit atât de ușoară, de liberă și de liniștită, încât m-am întrebat de ce nu am făcut acest lucru mai devreme.
Experiența mea de anul trecut mi-a arătat că, deși a ierta pare a fi o slăbiciune, sentimentul de după ce treci emoțional de situația respectivă este de eliberare. Și merită. Nu mai ești stresat, nu mai ești încrâncenat, nu mai ești trist, nu mai ești agitat. Ești doar liniștit. Poți să îți trăiești viața fără să te mai lași influențat de resentimente și de nevoia de a te răzbuna sau de a plăti cu aceeași monedă.
Așa că eu am început să îi admir pe oamenii care au puterea să ierte.
Nu e ușor să ierți, dar, dacă reușești, devii un om mai bun și îți vei conduce singur viața.